Nimic nu L-ar fi putut face pe Dumnezeu să te iubească mai mult decât acum: nici realizări mai mari, nici frumusețe mai mare, nici aprecierea din partea altora; nici măcar o spiritualitate mai mare. Și nimic nu-L poate face să te iubească mai puțin: defectele de caracter, nici eșecurile tale din trecut sau regretele tale. Ironia este că noi încercăm toată viața să câștigăm o dragoste care poate fi primită doar prin credință în momentul în care recunoaștem că înlăuntrul nostru se află un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple. Și o va face. Dar adevărul este că viața trăită în dragostea lui Dumnezeu este provocarea unei vieți întregi de om.
Mulți dintre noi am fost crescuți de părinți care și-au ascuns dragostea ca expresie a dezaprobării. Și credem că și Dumnezeu face la fel. Dar nu este așa. "Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!" (1 Ioan 3:1).
C. S. Lewis a scris: "Dumnezeu, care nu are nevoie de nimic, iubește in existența aceasta creaturi șterse, neimportante, pentru a le putea iubi și a le duce la desăvârșire. Dumnezeu nu ne-a creat pentru că era plictisit, singur sau nu mai știa ce să facă. El ne-a creat ca să fim obiectul dragostei Lui! Uneori faptele noastre noastre ne murdăresc, dar nu ne fac niciodată neiubiți. Și fiindcă Dumnezeu ne iubește avem valoare. Și nimeni nu ne poate lua această valoare. Dragostea lui Dumnezeu arătată la Calvar se revarsă peste niște ființe pângărite cum suntem noi și din motive pe care nici unul dintre noi nu le poate înțelege vreodată, ne face prețioși și plini de o valoare fără seamăn. Aceasta este dragostea ce întrece puterea de înțelegere. Și aceasta este dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi".
Mulți dintre noi am fost crescuți de părinți care și-au ascuns dragostea ca expresie a dezaprobării. Și credem că și Dumnezeu face la fel. Dar nu este așa. "Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!" (1 Ioan 3:1).
C. S. Lewis a scris: "Dumnezeu, care nu are nevoie de nimic, iubește in existența aceasta creaturi șterse, neimportante, pentru a le putea iubi și a le duce la desăvârșire. Dumnezeu nu ne-a creat pentru că era plictisit, singur sau nu mai știa ce să facă. El ne-a creat ca să fim obiectul dragostei Lui! Uneori faptele noastre noastre ne murdăresc, dar nu ne fac niciodată neiubiți. Și fiindcă Dumnezeu ne iubește avem valoare. Și nimeni nu ne poate lua această valoare. Dragostea lui Dumnezeu arătată la Calvar se revarsă peste niște ființe pângărite cum suntem noi și din motive pe care nici unul dintre noi nu le poate înțelege vreodată, ne face prețioși și plini de o valoare fără seamăn. Aceasta este dragostea ce întrece puterea de înțelegere. Și aceasta este dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu