LECŢIA 1: Iartă-i pe cei care te rănesc. Doi copii se jucau, când din greşeală unul îl lovi pe celălalt cu un băţ. În acea seară, mama băiatului rănit îi spuse: "Fiule, înainte să mergi la culcare, trebuie să-l ierţi pe Harry!". Bombănind, băiatul spuse: "Bine, dar dacă până mă trezesc nu mor, ar face bine să aibă grijă mâine dimineaţă!" Hei! Când oamenii ne rănesc este greu de crezut că au făcut-o neintenţionat sau din neştiinţă. Totuşi, este surprinzător că după ce a fost biciuit, batjocorit şi atârnat pe cruce, Isus a spus: "Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac". Iertarea înseamnă să uiţi că eşti victimă. Nepurtând pică sau renunţând la răzbunare, te eliberezi de controlul celor care te jignesc. Isus a spus: "rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc" (Matei 5:44). Dietrich Bonhoeffer, care fusese persecutat de nazişti, spunea: "Dumnezeu nu ne promite că atunci când ne vom binecuvânta duşmanii ei nu ne vor dispreţui. O vor face. Dar aceasta nu ne poate răni sau doborî pe noi, atâta vreme cât ne rugăm pentru ei. Rugându-ne pentru ei, noi facem pentru ei ceea ce ei nu sunt stare să facă pentru ei înşişi". Profesorul Tony Campolo îi întreabă pe studenţii necreştini ce ştiu despre învăţăturile lui Isus. Răspunsul este mereu acelaşi: "Iubeşte-ţi duşmanii". Această poruncă mai mult decât orice este ceea ce îi diferenţiază pe creştini de necreştini. Isus a spus: "Fără plată aţi primit, fără plată să daţi" (Matei 10:8). Practicarea iertării confirmă adânca gratitudine faţă de Dumnezeu pentru că ne-a şters o datorie atât de mare pe care nu am fi putut-o plăti niciodată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu